Mai pâlpâie cuvinte în umbrele de mâine
tot scrijelind vopseaua pereților uitării,
urnindu-și dedemultul din formele păgâne
pe lespedea de piatră ard laurii visării.

Pe muntele de sare Sisif se pierde-n rouă
jur-împrejurul nopții miroase a tristețe
un țărm fără de mare mai stăruie să plouă
când despre taina morții nu-i nimeni să mă-nvețe...