Odă dansului de nea

ÃŽn dansul fulgilor de nea
Citeam, când blues-uri lente
Când valsuri de vis aducătoare,
Iar vântul în troiene
Semăna cu polci obositoare.
Erau miliarde, erau de puf,
Erau lumi trecătoare,
Când în tango se împleteau,
Când în furtuni pe mare.
Și-n a lor joc găsii de cuviință
Să-mi port ochii și întreaga-mi ființă.
O voi!... lumini rătăcitoare,
Ce din înalt vă așterneți
ÃŽn imense albe covoare,
O voi, micuți pribegi de-argint
N-aveți nevoie să vă mint:
Dansul vostru e plin
De dulci aduceri aminte.