O pădure vine spre pământ.
Cine o privește crede că a descoperit
o nouă înverzire.

Numai noi știm
cât de înalți sunt copacii.
Numai noi am rămas în pădure.
Ultima lumină se stinge lăsând liniștea
ca moștenire.

Numai noi auzim
cum se clatină o tulpină
cum scâncește
îngerul în leagăn.
Roze pe fața de pernă
rouă pe roze.

Numai noi știm
cât de aproape e pământul.

Noi mugurii călători
vom fi îngropați de vii.