pixul apăsat pe coala albă de hârtie
lasă urme adânci în conștiința ei fizică
umplută instantaneu de o pastă albastră lipicioasă
menită parcă să-i acopere rănile
proces simplificat care urmarit de la înălțime
explodează într-un ansamblu de semne, însemnări
mai mult sau mai puțin ordonate
odată descifrate te vor surprinde
te vor împinge mai departe în labirintul cuvintelor
acolo, dacă vei reuși să rearanjezi cuvintele ca într-un puzzle
mai puțin fizic, mai mult mental chiar sentimental
deși nu întotdeauna logic, vei descoperi sensuri vieții
mesajul transmis prin urmele lasate de pix
în coala albă de hârtie umplută cu pastă lipicioasă
căpătând contur, generând litere, cuvinte, expresii
viață
viața unui vers, mesajul unui pervers
ce-și chinuie mintea pentru a transmite în felul lui de creator
ceeace simte interogându-și viața
ce viața simte pentru el
gânduri și sentimente menite să te elibereze
pe tine cititorule de chinurile vieții tale de zi cu zi
stricându-ți puțina liniște pe care o protejai deschizând o carte
înghețându-ți mintea în datorii spirituale
urzite de mine sau de alții, mai meșteșugit sau mai puțin sucit
citește și rupe această hârtie pentru ca ideea să rămână
doar la tine în minte, germinând și încolțind acolo
gânduri și fapte mai tarziu pentru care vei da vina
pe cine altcineva decât pe mine

dacă n-am avut de lucru.