M-am cuibărit în clipa așteptării
ca-ntr-un arici întors pe dos
și nemișcarea mă obosește
de parcă m-aș naște pe mine,
șarpe înghițindu-și coada,
întorcându-mă în negativul care există
în fiecare din noi,
chiar dacă nu vrem să știm
sau s-o știe alții
și aștept.
Aștept să cadă odată ploaia
care a mai căzut cândva pe mine,
o aștept s-o iubesc
așa cum ar fi trebuit atunci
când din părul meu ,ud de ea,
nu picura nici o așteptare.