gândul meu despre atotcuprindere
răscoleste ca o gheară prin dunele de nisip
zborul asfixiat spre bunul Dumnezeu

neputința lui se transformă mereu
într-o pasăre cu aripi mari și nezburătoare
înspăimântată de propria-i înfățișare

din tinerețe rana presupunerilor
contemplă fața celui ce ascultă
dar nu-l vedeam,
decât dimineață, vatra unui foc uriaș
ce-mi aducea mereu aminte
că am simțit cândva zborul
precum o înfrângere