Am întors spatele îngerului
și-am pornit pe drumul păcatului:
12 pași
12 trepte
12 uși
spre nicăieri.

Plânge iubirea
la căpătâiul unei frunze ascunse,
la picioarele unui sărut îngropat
iar eu visez la morți calde în paturi mici.

Nu mă căuta
pe aleile cu porumbei și-n clopotnițele uitate;
nu vei găsi decât scrum
căci eu mi-am facut culcuș mut
la rădăcina copilăriei.

Te chem să strângi pumnul
si să mă prefaci în zbor de libelule,
te chem sa strângi pleoapa
și să stingi lumânarea ce pâlpâie.

Nu plânge,
am învățat
să-mi iubesc singurătatea...