Am să-mi atârn de mâini
cele mai grele lanțuri
mai grele decât însuși cuvântul
NU...

să-mi cos gura
cu o sârmă
ghimpată
poleită cu disperări...

o să îi pun
să mă arunce într-o cușcă
înconjurată cu depărtarea
dintre trupuri
leii din ea
să-mi sfâșie adânc sufletul
lăsând apoi sângele
să curgă

într-un canal de colectare
a visurilor
din care
doar TU
să poți gusta