Imi pleacă sufletul de sub trup în asfințirea lumii...
Speranțele se sparg izbindu-se de zidurile sângerii
Imi adun lacrimile amare spre a avea cu ce să mă hrănesc
Pereții se zbat intre ceasurile de groază
Șoaptele se frâng sub adormirea cuvântului celui de pe urmă
Plecăciunile cerului imploră indurare
Se curemur spiritele sub cântul singurătății
Cutremurul strigă văzduhului să se ascundă din cale-i
Plâng norii sub apăsarea urii
Se sfârșește-nceputul sub începutul de sfârșit....
Cutremur...