Copilul zgârie cerul...
Pădurea urlă și copacii o iau speriați la fugă:
Se îneacă in marea mută.
A căzut Prostul...a trebuit să îi treacă prin cap
Balthazar râde.
Și el a căzut...și lui a trebuit să îi treacă prin cap.
Soarele și Luna se sinucid deznădăjduiți;
Pământul geme...
Va fi o cădere dureroasa;
Poate marea sa il primească...
Aici între noi nu mai are loc.
Doar am căzut si noi cândva!
-lui Eminescu-"Sărmanul Dionis"