Astept cu-nfrigurare rasaritul lunii
Sa-ti insenineze
Chipul intunecat de tristete.
As vrea sa-ti incalzesc sufletul
Cu vorbe duioase.
Dar tu refuzi ganditor
Pierdut in imensitatea timpului
Si clipele trec
Marind tacerea si prapastia
Dintre fiintele noastra.
Tacere! Fosneste frunza!
Da-mi mana, mi-e frica!
Mi-e frica de ce va urma, caci simt,
Simt cum tacerea-ti va fi adancita,
Si ma doare stiind ca-i a ta...