deasupra blocului înalt ce-mi ciopârțește zi de zi orizontul,
o rămășiță de lună
alunecând grăbită către noaptea altui meridian;
zori proaspeți, tropăind cu dezinvoltură prin toate ungherele
de îndată ce deschid ferestrele termopan
ce mi-au izolat somnul
în tăceri confortabile;
cafeaua aburindă cu aromă de cuvinte noi și alcool irlandez;
foaia de hârtie, creionul, tremurul mâinii,
grăbită să-ți scrie ultimul gând;
câteva lalele oarecum obosite de fumul străin de țigară;
morning hits la VH1;

și ziua poate începe
învârtindu-se în jurul meu
cu pași verzi de vietate anapoda
pândindu-mă să-mi devoreze încă o felie de timp.