această colosală invenție - osul -
care nu se sparge precum sticla
care nu sfâșie carnea precum hiena
care nu-și face sieși rău
care nu moare când totul e mort -
își eternizează discret existența

osul știe să fie ferm și să nu șovăie
osul știe să fie calm ca un sfânt pictat pe icoane
osul poate să se rupă brutal dureros brusc
dar să nu se îndoaie niciodată
osul știe să fie pentru că e
osul știe că e pentru ca să fie
are verticalitatea neștirbită
chiar când stă pe orizontală

pactizează cu cuțitul până la un punct
pactizează cu linia continuă până la o virgulă
pactizează cu carnea până la piele
pactizează cu gândul până la frunte

această colosală inventie - osul -
își (în)toarnă măduva-n nemurire
sângele se hrănește din os
mâna se mișcă din os
timpul se citește prin os
osul se naște pe el însuși din os
trecerea prin lume se dovedește prin os

zeițo, această colosală invenție
te-a adus la mine, te-a adus
din mine provii. provii ca o mărturie a vieții...
ah, femeie! din os tandru de coastă ești făcută
os fără de care trupul meu n-ar putea fi întreg

femeie din os, cu trup de os moale
îmi închizi ochii într-o ațipeală dulce
sub două dimineți apatice
și mă trezești apoi mai încolo
când deja ajung la vârsta de os
a epocii de os
din care-mi culegi scheletul filiform
pentru a mă îngropa
în pământul tău reavăn
spre o altă renaștere

astfel oasele mele - aceste colosale invenții -
se vor esențializa într-un fluier sau altceva
mult mai înalt și mult mai pur
un fel de sunet
nici cântec nici șoaptă
al unei iubiri
dezosificate
de celălalt