Uite cum legănați de teamă lumea
Într-un atât de neverosimil tangaj!
La capătul de jos stă spânzurată lunea,
La capătul de sus, infinitul. N-are nimeni curaj?!

Haideți, geamul lumii geme a spargere,
A vânt dinspre pupa, a moartea din urmă!
Roțile cărucioarelor prefaceți-le-n carcere,
Limbile toate strânse și grupate în turmă!

Nu ascultați? De acord! Dar vreau tăcere!
Fără mișcările absurde ale falselor scăpări.
De e cumva prea multă rană și durere,
Ascunde-ți-le printre sticle în cămări!