De ce copiii nu mai joacă prinsa,
Pe după pomii grei de corcodușe?
Și nu mai adorm cu lumina aprinsă
Nu mai rostesc priviri ghidușe.

Și gumiplastul pe maidan,
Și vise roze de fetiță,
Și mama nu mai stă la geam,
Și nu mai vrei să fii actriță.

Creioane colorate scriu mai vag,
O amintire de copilărie,
Rășină arsă, foi de fag
Înseamn-acum doar o beție.

Și simțurile ni-s inerte,
Scăldate-n veșnice tăceri...
Mai vrem o mamă să ne certe,
Mai vrem o simplă zi de ieri.