Rupând încet colțurile stelelor
Adorm
Norocoase, visez că potcoavele
Se-aud cum își lasă pe străzi amprente
Foind mi se pare ca șifonez
Cute din cearșaful nopții
Ce se frământă în mine
Visând
Că sclipirile ei sunt ochii mei...
Urmele potcoavelor în urma carului mare
Nu se mai văd și nu se mai aud
Mă cutremur fără să se miște lampa
Fără să clatin perdeaua din geam
Stelele la locul lor privesc speriate cum
Noaptea în mine chircită
Visează dimineața.