Zăpezile copilăriei


Nu știe,
Inima în minte să învie,
Ceva mai alb decât zăpada din copilărie.

Nu poate,
Sufletul prin timp a mai străbate,
Până la sentimentul dulce-nlăcrimat de puritate.

Nu vrea,
Ființa-ntreagă-ngreunată bătută să se dea,
Tânjind prin dragoste, icoana chipului dintâi să o renască-n ea.