a fost o dată ca de fiecare dată
o pată de zi peste una de noapte
și între ele era un balaur,
le înghițea mereu în acelasi fel...
apărea ziua, apărea noaptea
și dispăreau în burta lui
înghițite printre dinți de istorie
necunoscută, pitită într-un colț
de minte fragedă și stoarsă de clipe...

au existat... undeva


va urma...