mi-aș dori să mor noaptea
cum becul stâlpului de iluminat
întunecând un colț de stradă
nu de dragul cuiva să mă vadă
ci să fiu cerul moliilor care m-au aflat

praful aripilor de vânt bătute
se va așeza peste perdele tăcute
peste pereții acestui caiet
litera inimii va scrie încet
cât am iubit cuvintele ploilor decăzute

o lebădă peste întuneric saltă
gâtul istovit ca al unei dansatoare
pe masă

șchioapătă fiecărui acoperiș tabla
înmulțirii
acelora plini de lună în casă