încă un pas
nu-mi mai e dor
îmi țin atomii de decor
și nici în joacă nu-mi mai suduiesc osînda

adorm pe vremuri vechi ca în odăi de ape
nu plîng decît prea rar
și-atunci aproape
fără glas

și de-o mai fi în calea lungă vreun popas
în care vorba să îmi fie mută
și umbra lîngă tine
de pripas

ți-oi da din punga de la gît luciosul galben
ce-am avut
și-apoi în cerul de asfalt să-mi scrii cu el un asfințit