agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-08-29 | [This text should be read in romana] | Submited by melinda
Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn Fie și-un blestem Din partea ta. Totuși nu știu cum Pentru-atâta drum Ce-a-nceput acum Spune-mi ceva. În noaptea despărțirii dintre noi Copacii cad pe drum din doi în doi, În ochi mă bate viscolul câinesc Și am venit să-ți spun că te iubesc. Probabil drumul meu va duce-n iad Mă-mpiedic de o lacrimă și cad Și iar adorm și iar mi-e dat un vis Că biata cifră doi s-a sinucis. Și de atâta viscol vestitor Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor, Că tineri am intrat și cu ce rost Și ce bătrâni ieșim din tot ce-a fost. Nici aripile zboruri nu mai pot, E numai despărțire peste tot Și se aude că va fi mai greu Decât vom fi departe tu și eu. Dar nu pentru a-ți spune că e rău Am dat cu bulgări mari în geamul tău, Ci ca să știi, în viscolul câinesc, Că plec și mor și plâng și te iubesc. Și vreau să-ți dau cu acte înapoi Dezastrul împărțirilor la doi, Ca să-nțelegi și tu ce-i cuplul frânt Și cum e să fii singur pe pământ. Adrian Păunescu
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy