LOCURI NATALE…

Prin umbra răchiților vechi,
ÃŽn farmecul acesta feeric,
Mă cheamă dorul hai-hui,
Să umblu bezmetic.

Dacă de pe deal privesc,
Câteva căsuțe răsfirate,
Se lasă-n amurg întuneric,
Și parcă fantome sunt toate.

Dar ce mă face a plânge?
Când amintirile se scurg,
Inima-n piept mi se frânge,
Și-mi apare al vieții tumult.

De ce? Mă întreb pe mine,
Oare nu știi că mă cheamă,
Aceste dealuri bătrâne,
Ce nimănui nu dau seamă.

Și CIOFUL pârâu mocirlos,
Ce unduiește printre răchiți.
Ah! Peisajul acesta frumos,
Vă rog să nu mi-l răpiți!

Degeaba îl păstrez în amintire,
Acum privind bătrânul ARIEȘ,
Din inima plină de iubire,
Copilărie nu dispari în veci.

TURDA 1963