In culcusul de huma
Se odihnea samanta,
Bolind adancita in patul albastru,
Umflata si uda;

Din piept si din brate,
Din umar si coaste,
Aprig iesira toti coltii
sa creasca!

Si atunci, ca cerul
nu vru sa mai ninga zapada,
Curand nascu
samanta o iarba.