O fată și un băiat, două schelete alăturate,
Aveau demult piele pe oase și stralucire-n ochi.
De unde stai tu acum, nu locuiau departe,
Erau frumoși și tineri, nu aveau înca gropi.

Poate ca ea visa la el, machiîndu-se cu grija fin,
Poate ca el îi sorbea zâmbetul, având hainele-aranjate.
Ne vine greu acuma nouă sa ne închipuim,
Ca ei erau ce suntem noi, un pic doar mai în spate.