trupul se strânge semn de întrebare
între două contururi arcuite

brațele

countinuă să smulgă timpul
pe care ochii se reazămă
pentru a ști

cerc peste cerc peste cerc
universuri închise ermetic
au clipit fără întoarcere

doar tălpile mai simt atingerea

în urma ei
degete se răsfiră
încearcă să ajungă
încearcă să cuprindă

pașii

se sting ușor

ca la începuturi

când a fost doar cuvântul

iubesc