citesc Nichita si parca Lumea toarce
la gandul ceasului dintai,
unde Cuvantul -abia iesit din carapace!-
dormea cu Fericirea capatai..
*
de-as citi Nichita-n fiecare zi,
atarnat de coaja unui curcubeu,
printre rasuciri de Necuvinte,m-as simti
-poate!- mai putin gelos pe Dumnezeu!!!
***
NICHITA!!!nu te doare,Nichita maiastru,
cerul si ingerii lui???
nu te doare,Nichita!,prea mult albastru
ramas aici al nimanui???
***
Si printre Necuvintele sirag,
NICHITA,sunet de clavir,
rasuna de dincolo de prag:
............. RESPIR...