Eu sunt o stanca, nu stai?
dar nu de piatra, de iubire,
Opreste-te pe ea si stai,
Sau fa-ma tinta, de ochire,
Eu tot o stanca o sa fiu.
Menirea mi-o cunosc deja,
Chiar de-am aflat-o mai tarziu,
Stanca-ti voi fi,daca vei vrea.
Si daca nu, tot asta voi ramane,
Cred in iubirea cu orice pret,
Orice ai face si ce-ai spune,
De-ai fi statorinc sau drumet.
Eu sunt o stanca, nu stiai?
Stiai ca in iubire-s alte legi?
Iubire nu sa iei, sa dai,
Doar sa iubesti, nu sa-ntelegi.
Ca de-nteles, cine-ar putea?
Cand Dumnezeu nu ne-o explica,
Si explicatii de-am avea,
N-am mai iubi, poate, de frica.
De lacrimi ne-ar fi frica si dureri,
De parasire, de tradare,
Pericolul de nicaieri,
Sta la panda, drob de sare.
Iubim ca pruncii, ei nu stiu,
Cand inteleg afla si teama,
Angoasele le afla mai tarziu,
Cand Dumnezeu nu mai e mama.