Urma buzelor tale
Îmi zâmbește
De pe un nor…

Privirile noastre respiră
Lumina florilor de tei,
Din părul tău
Se scutură șoapte
Ce se rostogolesc ușor
Peste buzele mele calde…

Când îmi cuprinzi
umerii goi
Realitatea se topește
Cu țipăt confuz
Și durerea devine
O amintire tulbure,
O scânteie
Prinsă-ntr-o pânză
de păianjen,
Un paradox rătăcit
Între cioburi de oglindă…