Îl purtasem, în toamnă, o dată,
atunci când venisem la tine
Să-ți fac clătite, cu ciocolată
sau dulceață (de fragi sau de vișine).

Mai știi? Tu stăteai în fotoliu
Decupând, din cuvinte, steluțe
Și-mi dădeai să le prind la orgoliu
Cu agrafe-amărui, de crenguțe.

Surâzând, mă făceam că nu știu
Cât de bine-mi stătea, în iubire,
Cu tricoul tău portocaliu
Și-nadins, îți dansam în privire.

M-am întors către tine deodată.
Ochii tăi mă priveau neclipind
iar o mână-ți stătea, ca uitată,
pe creștetul Mayei dormind.

Mi-e dor să-mi fie dor - mi-ai spus
Și-am știut că-n cuvintele-aceste
Îngropat-ai sfârșit de trecut
Renăscând început de poveste.

...................................

Într-un timp, indecent de târziu,
Tot pândindu-mă (șmecher ce ești!)
Tu, de fapt, desenai un crochiu
Ca apoi, peste ceas să-l lipești.



16 noiembrie 2002