agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-11-30 | [This text should be read in romana] | Submited by Cristescu Cristiana
Cine are pãrinti, pe pãmテ「nt nu テョn gテ「nd
Mai aude si-n somn ochii lumii plテ「ngテ「nd Cã am fost, cã n-am fost, ori cã suntem cuminti, Astãzi テョmbãtrテ「nind ne e dor de pãrinti. Ce pãrinti? Niste oameni ce nu mai au loc De atテ「tia copii si de-atテ「t nenoroc Niste cruci, テョncã vii, respirテ「nd tot mai greu, Sunt pãrintii acestia ce ofteazã mereu. Ce pãrinti? Niste oameni, acolo si ei, Care stiu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, dupã actele lor, Nu conteaza deloc, ei albirã de dor Sã le fie copilul c-o treaptã mai domn, Cテ「tã muncã テョn plus, si ce chin, cテ「t nesomn! Chiar acuma, cテ「nd scriu, ca si cテ「nd as urla, Eu テョi stiu si テョi simt, pãtimind undeva. Ne-amintim, si de ei, dupã lungi sãptãmテ「ni Fii bãtrテ「ni ce suntem, cu pãrintii bãtrテ「ni Dacã lemne si-au luat, dacã oasele-i dor, Dacã nu au murit tristi テョn casele lor... テ始tre ei si copii e-o prãsilã de cテ「ini, Si e umbra de plumb a preazilnicei pテ「ini. Cine are pãrinti, pe pãmテ「nt nu テョn gテ「nd, Mai aude si-n somn ochii lumii plテ「ngテ「nd. Cã din toate ce sunt, cel mai greu e sã fii Nu copil de pãrinti, ci pãrinte de fii. Ochii lumii plテ「ngテ「nd, lacrimi multe s-au plテ「ns テ始sã pentru potop, テョncã nu-i de ajuns. Mai avem noi pãrinti? Mai au dテ「nsii copii? Pe pãmテ「ntul de cruci, numai om sã nu fii, Umiliti de nevoi si cu capul plecat, テ始tr-un biet orãsel, テョntr-o zare de sat, Mai asteaptã si-acum, semne de la strãmosi Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi, Si ca niste stafii, ies arare la porti Despre noi povestind, ca de mosii lor morti. Cine are pãrinti, テョncã nu e pierdut, Cine are pãrinti are テョncã trecut. Ne-au fãcut, ne-au crescut, ne-au adus pテ「nã-aci, Unde-avem si noi テョnsine ai nostri copii. Enervanti pot pãrea, cテ「nd n-ai ce sã-i mai rogi, Si テョn genere sunt si nitel pisãlogi. Ba nu vãd, ba n-aud, ba fac pasii prea mici, Ba-i nevoie prea mult sã le spui si explici, Cocosati, cocテ「rjati, テョntr-un ritm infernal, Te テョntreabã de stii pe vre-un sef de spital. Nu-i asa cã te-apucã o milã de tot, Mai cu seamã de faptul cã ei nu mai pot? Cã povarã テョi simti si ei stiu cã-i asa Si se uitã la tine ca si cテ「nd te-ar ruga... Mai avem, mai avem scurtã vreme de dus Pe constiintã povara acestui apus Si pe urmã vom fi foarte liberi sub cer, Se vor テョmputina cei ce n-au si ne cer. Iar cテ「nd vom テョncepe si noi a simti Cã povarã suntem, pentru-ai nostri copii, Si abia テョntr-un trist si departe tテ「rziu, Cテ「nd vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu, Vom pricepe de ce fiii uitã curテ「nd, Si nu vãd nici un ochi de pe lume plテ「ngテ「nd, Si de ce テョncã nu e potop pe cuprins, Desi plouã mereu, desi pururi a nins, Desi lumea テョn care pãrinti am ajuns De-o vecie-i mereu zguduitã de plテ「ns.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy