Dă-mi un motiv
să nu mai trăiesc
în ventricul.
Să-mi întind un ochi
pe marginea dinspre lumea ta,
alunecos unghi diedru
cu suprafața plată
a universului trasat incert
prin toate punctele mele
de vedere,
diametral opuse.

Dă-mi un motiv
să fi oprit,
pe umbra zăpezilor,
întrebările
și cum ningea
naiv neomenesc normal
când tu desenai
în corel zece
forma transparentă a inimilor
și salvai totul
la Diverse.

Dă-mi un motiv
să aflu cum
cele trei ceasuri
din camera copilăriei
arată fiecare,
la timpul său,
ora ta exactă.