Salvati-va, verdele domina azurul,
strigatul monstrului sfasie departarile,
Cum sa ajung sa ma intind mai mult ca balbaiala sangelui tanar?
Cuvintele se ascund in cotloanele purpurii ale cerului,
hainele lor de apa inalta acopera inima mea
muscata de umeda ta absenta.
Rupeti-va de aici,
ramaneti acolo unde reminiscentele voastre
inca mai arunca umbre.
Pictati-va zidurile sa nu mai fiti singuri.
Cuvintele se reintorc bolnave,
psalmodiind rugaciunile vechilor pustnici.
Hainele lor din cioburi de ciorchine uscat
acopera gura mea de frunze murdare
sa te uit, cat timp ai ramas seva prin venele
altor copaci cu semne graitoare.
Salvati-va, verdele domina azurul,
Iar strigatul monstrului dezgroapa vechile anotimpuri.