O gîza, uite!
Cît zgomot, cîtã viatã
Se pune la conservã
Si i se aduce în fatã
Nãdãjduind cã, astfel, omul
Semnat de o paiatã,
Va prinde ploaia în palmã
Va creste vînt în suflet
Si-si va gîndi cã siesi
Îsi este de ajuns, nevrînd
Sã-si mai doreascã
Nici un cuvînt în plus.

Vreau cat mai multe pareri despre textul acesta !