puteam sa dau si cu sutul
in sufletul tau ca o minge abila
nimic nu s-ar fi clintit
numai culoarea infasurata in muguri
si ingerul
ar fi plecat rabdatori capul
ca in fata unui dezastru al ploii.

diminetile se nasteau cu greu
din trupul unor nopti lungi si transpirate
se uitau lung, se tanguiau
ca si cum cineva
le-ar fi schingiuit intr-o poveste mai veche.

inaintam anevoie
printr-un labirint cleios si ursuz
desi niste pasari intelepte
imi spusesera odata demult:

"tare te mai jupoaie labirinturile astea de lacrimi!"