Nimeni nu sparge tiparele,
doar strigătele mulțimii
dau această greșită impresie.
E revoluție,
e răsturnare,
lumea vrea să se spargă tiparele.
ÃŽn cancelarii privesc din dosul
perdelelor istorice personajele națiunii
și discută daca să se scoata din
cămările statului
sau nu,
tiparele cele noi,
de generații cumpănite și ascunse.
Mulțimea cea neștiutoare,
nerăbdătoare scoate eroii ei la împușcare,
crezând că le va sparge
și va clădi tipare
nemaivăzute, nemaiauzite.
E victorie,
revoluția a învins,
tiparele sunt noi,
neuzate,
cam strâng.

Dar ce contează,
statul cel vechi nu mai există.

S-au spart tiparele ?