E timpul cubului cu șapte laturi,
E timpul sferei turtite la un pol,
E ceasul ceasului cu zbaturi,
E vremea octavei fără sol.

Cînd cerul plutește elefanții
Și apele curg iarăși la izvor,
Cînd iezii și lupii sunt ca frații,
Și oamenii de-atîta viață mor.

Cînd umbrele sunt pline de lumină,
Și soarele e umbră la zenit,
Cînd totul este fără vină
Și vina nu încape-n ifinit.

Cînd eu și tu ca doi copii din fașă
Ne arătăm buricul nou tăiat,
Eu călărind sîsîitoare moașă,
Tu bifurcat la limbă și speriat.