Imi amintesc cum cerul era dur cu mine
Simt si acum durerea ce venea din amintire
Ma durea caci luna nu'mi mai vorbea
Iar soarele in inima mai rau ma ardea

Shtiu ca lumea e impotriva dragostei mele
Imi amintesc cum plangeam strigand spre stele
Si pomii parca ma alungau mereu
Greshind calea si murind in sufletul meu

Nu mai simteam decat ura
ma frigeam la soare iar sufletul suferea mai mult decat pt o arsura
ma prabuseam incet, ma sufocam
si mereu, shtiu ca in cele din urma, te pierdeam

Acum dupa mult timp de suferinta
Am intalnit o faclie de speranta
Tu esti pentru mine tot
Esti demn sa'mi reaprinzi in inima al iubirii foc

Ma reintorc acum la samburele secret al iubirii
Capabil mereu sa ma renasca aducand cu el fiorii
Dandu'mi senzatia aceea de mandrie, de odihna
Ce sper ca niciodata iubirea sa nu stinga...