Mimam un joc stupid de-a „nu te uita”
plăcerea consta în ocheade scurte
filtrate prin pânzele întunericului
urmau amnezii bine dozate, schițate ușor
părea un joc de table, viața ne furase zarurile
din mâini continuau să ni se rostogolească zâmbete
privirile se prelingeau încă umede pe buze
uneori ne șopteam „piece touché, pussycat - piece joué. Mat!”
Și Mat respira, tasta neliniștit mai departe
își trăia clipa pasându-ne-o apoi nouă
țineam scorul în puncte luate două câte două

cafeaua nu mai e amară între muze.