Iubito, e-o primavara infecta
Cu fluvii si rame umflate de ploi,
E primavara noastra defecta
Cu scrisori scrise-n picaturi de noroi.

E timpul amar, e-o lume pustie,
Un univers ce se divide la doi,
Un fapt divers din alta poezie
Aproape egala cu frigul din noi.

Atarna greu tacerea ta pe umeri
Si ghioceii par sa-ti picure din ochi,
Pe buze-ti vin cocorii orbi – sa-i numeri
Si sa-i descanti cu-n zambet de deochi.

Eu ies putin din cerc, sa vad de-afara
Daca mai ninge iarna peste noi
Si-ntorcandu-ma, pe buza ta amara,
Cu-n fulg de nea iti dau sarutul inapoi.

Renuntam aici la munti si la ape,
Ne cerem in soapta tristetea din urma,
Nu mai vrem zi, nu ne trebuie noapte,
Departe de noi ideea de turma!

Cuminti, asteptam cu genunchii la gura
O alta iarna cu nopti lungi si ninsori
Si-aprindem iar, la sfarsit de furtuna,
Vreun set de lumanari de stins in doi.