DOAR EU

N-a mai rămas din vechiul eu
decât un biet copil bătrân și trist
o prăfuită piesă de muzeu,
o rană mută, un suflet autist…

Visat-am să plutesc la înălțimi senine
să uit de dor, de lacrimi, de pământ
acum, se-nghesuie durerile în mine
și fiecare clipă îmi sapă un mormânt…

Cu bocetul în oase, cu gestul gârbovit
mă simt al nimănui și nici măcar al meu
mă simt înfrânt, sătul, strivit
am obosit să fiu doar eu, doar eu…