O caravana trece-n departare,
Camile si oameni, un sirag miscator.
Nisipul luceste-n caldura amiezii,
O voce rasuna tanguitor.
Incotro merg? Spre miazazi?
Cu aur, matase sau poate mai stii?
Spre miazanoapte se-ndreapta usor
Cu toti inaltand un glas rugator,
Catre Allah, s-ajunga cu bine,
La oaze cu apa, de verdeata pline.
Acolo femeile vor dantui,
Invaluite-n matasuri usoare,
Unduindu-se-n ritmuri provocatoare,
Misterioase, seducatoare.
Vor pleca apoi iar: drum de nisip,
Pierduti in spatiu, pierduti in timp,
Camile si oameni, sirag miscator
Nisipul fierbinte in urma lor