Acesta-i primul vers de poezie
Iar versul doi se va-ncheia abia aici
Încă un rând și, poate - cine știe? -
Doar încă unul și-i o stofă po’ să zici.

I-așa de simplu să compui o poezie
Când n-ai nimic a spune - exact precum aici -
Doar rima potrivită poetul tre’ să știe
De a găsi pentu-un cuvânt.. (ne-potrivit să-i zici?)

Când la trei-patru strofe ajungi cu poezia,
Chiar de n-ai spus nimic trebuie să te oprești aici.
Căci riști să n-ai cuvinte și-atunce - cine știe? -
Poți să n-ajungi a zice ce n-ai avut să zici...

Rămâne să găsim un titlu poeziei
Și titlul să exprime tot ce-a fost scris aici;
Adică mai nimic sau, poate... - cine știe? -
Poate-oi fi spus ceva.. (da' dumneata ce zici?)