ai putea liniștit să renunți la ideea de-a fi tu însuți
de vreme ce paralela predefinită a străzii
sub cupolă nu e mai veridică decât
prisma ciclopică a zilelor tale.

și-ai putea să uiți totuși cățelușii de lapte
într-o dugheană cochet aranjată
cu legături de cordoane ombilicale
și fructe răscoapte în spuza gândurilor tale.

dar tu refuzi să veghezi, ca de altfel în fiecare noapte,
când mie îmi reînfloresc fluierele picioarelor
între mii de buburuze înnodate.

și totuși, uram amândoi pozele cu rochii de mireasă...