Poem sarit de pe fix

Uneori imi vine dimineata cat mai tarziu
aproape spre seara
si ma ucide de nenumarate ori ana a doua zi de paste
la inviere abia inteleg de ce m-am nascut
mai citesc un sonet de Shakespeare
mai dau cu zarul printre brazii de la Marasesti
si vrand nevrand ma trezesc pescar pe malul batranetii
asta doar cand imi creste mustata
si nervii pe marginea unei fericiri monumentale
binenteles timpul nu taxeaza fiecare eroare
nici brazi
nici pesti
nici moarte-viata
iar mustata se tunde de la sine de obicei noaptea

m-am trezit odata si in epoca moderna
eram intr-un container intr-o padure suprapoluata(suprapopulata)
si fredonam un Verdi de cartier
copacii de la balcoane nu mai aveau frunze
flori fructe
erau niste aschii ornamentale
pentru inspiratia filosofica de moment
lumea avea concediu moral
cate o idee calda mai tipa pe la brutarie
doar pasarile mai gandeau la zilele de apoi
si fireste ordinea sociala era de-acum
suferinta, spleen, disperare
si pe alocuri moarte clinica (feicire de moment)

ce sa mai zic de viitor-perfect mai mult ca perfect
marile planete mai vindeau haos la jumatate de pret
pamantul umbla cu colaci in coada
se nascuse fiul lui Nostradamus pe Marte
presa locala cerea explicatii Soarelui pentru melancolicul intuneric
meteoritii erau cele mai valoroase monede de schimb
etc..fericirea linistea idealurile eternitatea
se studiau inca la istorie

si uneori imi aduc aminte de
biblioteca
carti
literatura
trecut prezent viitor
......................................
a trecut viitorul oameni
iar viata e o moarte lenta chiar si pentru poporul ales