Când pomii-și cerneau floarea...
Ce clipe de poveste!
Mi se părea iubito
Că am ajuns pe creste
Și că deasupra lumii
Eram numai noi doi,
Plutea parfumu-n aer
Cânta iubirea-n noi...

Și vrajă era totul
Și-n jur era iubire
Îți mângâiam obrajii
Și plin de nesimțire
Mușcam din sânu-ți alb
Ca graurul din mere...
Cu cât mușcam mai mult
Cu-atât simțeam plăcere.

Căci trupul tău iubito,
Dacă aș fi putut,
L-aș fi ascuns într-un sălbatic
Și fascinant sărut
Și-o viață-ntreagă
L-aș fi ținut pe buză,
Să-mi fii mereu aproape,
Să-mi fii a gurii muză.

În iarba ca mătasea,
Ades ne-am strecurat
De-atâtea ori iubito
Căzusem în păcat.
Că vraja nopții
Parcă era blestem
Doream mereu iubito
În noapte să te chem.

Și-a ierbii mângâiere
Parcă era balsam
Voiam în orice clipă
Iubito să te am.
Dar într-o zi iubito,
Ca-n tristele povesti,
Mi-ai spus prin gerul iernii
Că tu mă părăsești


Vremelnice iubiri
ÃŽn van le-am irosit,
Și tu și eu iubito
Știm bine c-am greșit
Ascunsă sub zăpezi
Iubirea noastră doarme
Hai s-o trezim iubito
De tine mi-este foame.