Pentru cel ce pleacă din iubire nepăsător,
Pentru cel ce rămâne trist cu lacrimi de dor,
Pentru fiecare din tăcutele destine,
Se risipeste diferenta ce mă desparte de tine.

Dacă ai ales asa, nu întoarce privirea
N-as vrea să vezi cum se divide în mine durerea.
Pentru cel ce pleacă e totul strălucitor,
Doar pentru cel ce rămâne e vis amăgitor.

Eu n-am ales, tu n-ai ales
Doar destinul din viată o clipă ne-a cules.
Eu mi-am dorit, dar tu n-ai vrut ;
Si dintre toate, neputinta cel mai tare m-a durut.

Să nu ajungi să simti durerea celui ce rămâne
Când cel ce pleacă, e dus fără nimic a spune.
Să nu simti cum se divide-n inimă iubirea
Si cât de grea si tristă-i amăgirea.

Să nu simti cât de apăsătoare si fără rost e viata
Când întreg destinul te orbeste ca ceata.
Să nu te lupti în van cu morile de vânt
Să nu te răpună durerea nerostitului cuvânt.

Si când ai vrea să-i spui dorintei -- fericire,
Să nu te sperii aflând că-i doar risipire,
Să nu lasi dorul nepăsător să te răpună
Să nu uiti că soarta uneori se mai răzbună.

Si dacă celui îndurerat i-a dat suspine,
E pentru că asa a fost să fie bine ;
Si dacă după noapte mâine e iarăsi zi,
Înseamnă că-i singura menire de a fi.

Tu cel ce ai plecat cu visele mele, mă uită,
Cum uiti că amintirea e tăcută,
Cum lasi peste vreme, stinse diademe,
Cum ucizi cu nepăsarea, fără a te teme.

Uită-mă, cum uiti să spui dor,
Cum uiti că cei învinsi nu mor,
Cum uiti că viata-i doar un decor,
Iar tu, în toate, un amărât actor.

22 ianuarie 1996