Când lumina se scurge de desubtul pleoapelor,
Când mâna îmi adoarme obosită de rugă,
pe un creion cu vârf tocit de buricele degetelor,
Nu mă privi tandru, nu mă privi frumos...
Te-aÈ™ iubi prea mult,
Te-aÈ™ adora...
Plutesc în conștiința mea
Ca și pierdută-n prin zâmbete false.
fără propoziția ta.

Iartă-mă că văd mai mult prin mine,
Iartă-mă că te sculptez într-o imagine.
Iartă-mă că simțirea mi te cheamă,
Te-aÈ™ iubi...

Să te ating, așa cum ești?
Să te descopăr imperfect ca mine?
Aș simți că pot să te iubesc
Din mine, pentru tine,
Într-o sculptură, schiță, vers.
univers.

Mâna care mă invită la dans, nu e a ta,
Pe ring, se-nvârte scrum de țigară...
și toată lumea din jur mă doare...