Sperante,vise,prea multe dorinte,
Toate sau prabusit Acum.
Cind am aflat cu stupoare
Ca Tu nu mai Existi deloc.
Dar unde erai Tu in realitate?
Unde stateai pe un scaun,in camera Ta,
Scriind la o masa,
Sau doar privind pe o fereastra
Si asteptind ca Cineva sa apara-
Cineva sa-ti spuna-
Doar un cuvint frumos sau sa-ti daruiasca
O privire blinda.
Dar toti care au venit la Tine
Te-au lovit cu cuvinte umilitoare,
Iar privirile lor aruncau fulgere manioase.
Ca si Tu ai fi fost vinovata
Doar pentru ca Existi.
Ce-a mai ramas Acum din toate acestea?...
Nimic.Totul a disparut.