Pentru ce este tacerea asa grea?
Þipătul din lăuntru se strecoară
Până pe buze și țâșnește
Zgâriind soarele și cerul de vară.
Din rărunchii plămânilor
Eliberat, strigătul
Zgârie precum o gheară de felină
Încolțită și vânată.
Pacat ca totul nu a fost decât un sunet alb,
Ingroșat și mestecat,
Din care doar caderea de plumb a pleoapelor
A rămas, bubuind, în urma sa.