Stele de toamnă îmi scapără în cale,
O dulce adiere de toamnă,
Îmi răcorește și fața și mintea.
Un frig mizerabil de toamnă,
Perturbă imensa tăcere,
A unui anotimp meditativ.
Și frigul precum un tâlhar,
Pătrunde în casă,
Pătrunde în suflet,
Și fură tăcerea unei stele de toamnă.
Și lumea e disperată,
Căutându-l pe frigul tâlhar.
Și frigul pătrunde
Și în steaua de toamnă,
A sufletului meu.
Totul se scutură
Nimic nu renaște
Sufletul devine pustiu,
Etern bântuit de frigul tâlhar,
Ce a reușit să fure,
Sufletul unei stele de toamnă!